1.
cerul cu vene tăiate se-nalță-n văpăi tremurânde degetele-și pierd echilibrul –
e un hobby de a atârna prin buzunarele oamenilor
cufundați în pardesiuri forjate în râsul icteric
de toamnă melancolia felinarului sub care viermele roade și roade și
scuipă mărul necopt amintindu-și de eva

2.
tu taci tu mergi tu strigi tu fugi tăcerea virtuală
dispare într-un semnal mai lent cu vopseaua funebră de pe unghiile
unui craniu grizonant ce poartă-n plete-n vânt
îndoiala exotică a copilului mic-mic ale lui lacrimi prelinse
pe geamul singuratic

3.
carul mic fumegă cuiburi uscate
sclipirea monotonă fardează amurgul în nuanțe violete
de plasmă transparentă de odaie strâmtă în care
ai crescut și te-ai adunat peste pavajul lăuntric al serii mult mai închis

4.
iluzia nopții ne roade unghiile ne minte cu jucării mizantrope
vezi somnul e trăirea repetabilă a morții
ce ne aruncă-n paturi ne închide ochii și
ceasul oscilează în amețeli de opiu te iubesc sun’atât
de straniu și-atât de pornografic la prima vedere

P.S. trebuie să-ți dai seama: poemul acesta
e din ce în ce mai strâmt mai concav mai lăuntric și nu poate
duce cu sine nuanțe declarative