pe ceru-nceţoşat al eului ce sunt
în zbor plutind mi-apare
o cruce fără nici un nume

în vis plutesc şi vesel râd
se uită cunoscuţi la mine
de ce se simte ăsta-al dracului de bine

habar nu au că-s cruce şi mormânt

mormântul timpului trecut
şi cruce
că mâinile îmi stau întinse
să-mbrăţişeze infinitul
mă simt atât de viu ferice

treaz
geamul unui bloc vecin
reflectă către mine răsăritul
cu visul proaspăt încă-n gând
mă-ntind ca un motan zâmbind pe sub mustaţă

e dimineaţă
hopa sus
fă-te măi-măi şi ieşi afară
te-aşteaptă o-ntreagă primăvară
şi
n-ai de unde şti
poate şi-o ... mâţă