De dimineață, `numa-n lapte luna
Mult grâu în sumedenii și-a, mult, uns
Și te afunzi, în lot, și să pătrunzi
Prin garduri gri, de umblă din prea ”struna”...

Mărunta mea felină, de trei sturzi
Când, scump ogar ar mirosi străbuna
Mea poftă de a-ți frânge iar tribuna
De prea te-arăți, în loc să te ascunzi.

Echere, și se-nmoaie versul simplu
Miroase a perete de zugrav
De-s pași prea mici, coboară perisipul

Dar, glezna e acoperită de postav.
Pe față, nu sunt măști, dantele-n diblu
Se sparge, de o răstignești, morav.