Nu pot greși decât într-un loc
de unde am pornit pe un drum
pe care nu pot să-l urmez până la capăt,
ceața din față e un obstacol.

Mă întorc înapoi ca să scap,
dar mă pierd în tăceri ascunse și grele
într-o boală care macină gânduri,
roade-n tavanul minții și noaptea.

Secat de toate izvoarele,
trebuie să sap fântâni prin întuneric,
nu mă lăsa singur în acest iad
din care nu există alte ieșiri.

Tu poți să mă recapeți întreg
gata de înfrânt eul de slăbiciuni
de aceea tac
și te las mereu să-mi vorbești.