mirosul de sânge
apă oxigenată și sânge
în timp ce ea îmi povestește
despre o zi obișnuită
copaci care înfrunzesc prea des
și ramuri ce se usucă goale
ca o închisoare

mirosul acesta de sânge
ce pătează totul
cearșafurile albe
și păturile
în care rămân impregnate trupurile
adânc
ce dispar ca și cum și-ar lua zborul
sau ar cădea rând pe rând

și eu care privesc pe deasupra lucrurilor
prea obosit ca să pătrund
o dedublare
ce se privește-n oglindă
jumătate-întreagă
jumătate-goală

nu-mi aduc aminte
de când a început să ningă
peste munții ce mă înconjoară
ce se tocesc sub vânt
ca banca de scânduri
pe care ne oprim seară de seară
să fumăm o țigară

dar știu că tu mă privești
cu nesaț ca și cum
eu aș fi începutul
sfârșitul
și mirosul de sânge tinde
alb
să dispară

să ningă, Doamne,
mai mult