poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 722 .



cireșarii
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emilian ]

2015-06-12  |     | 



recunosc
știu despre viață și moarte
cam tot atîta cît știu despre lumini și umbre
dar nu pot înțelege în ruptul capului
de ce în loc să ne rugăm nou-născuților
pentru că ei n-au făcut încă alegeri greșite
așteptăm ca unul din noi să moară
îl pironim cu o cruce neagră în calendar
ca pe un liliac
apoi ne-nchinăm la resturi de haine
și degete putrezite
în momente de rătăcire
avem impresia că simțim
răsuflarea vocea sau șutul în fund al celui ce-a fost
în restul zilelor plătim slujbe de mulțumire
de parcă moartea ar fi o ploaie curată venită la timp
peste viața noastră întoarsă pe dos
ca o brazdă de plug

acuma doamne
nu mă înțelege greșit
cred că știi că-ți caut tovărășia
așa cum zgăibărici încerca să imite polarul fram
și mai știi că-mi iubesc viața chiar de m-ai pune
să car o cruce de fontă
dar se întîmplă o zi cînd mi se face urît de atîta pustietate
și-mi vine să scuip în palme
să mă cațăr în cer ca-ntr-un cireș amar
chicotind să arunc în oameni cu sîmburi
oamenii să-ți bată în poartă să spună
bădie morțune
milică al tău n-are stare



recunosc
știu despre lumea asta
cam tot atîta cît știu despre lumea de dincolo
dar nu pot să nu rîd
cînd cei ce-au rămas visează pe cei ce-au plecat dintre noi
apoi se dau de ceasul morții să înțeleagă ce-nseamnă
îi vezi plini de viață dacă cei morți o duc în bine în vis
îi vezi pierduți dacă cei pierduți o duc rău
de fapt
totul e mult mai simplu
se întîmplă o noapte cînd morților li se face urît
de atîta pustietate
scuipă în palme se cațără-n visele noastre
ca-ntr-un păr de sîntă mărie
aruncă în oameni cu sîmburi
oamenii bat chicotind la domnul în poartă
bădie morțune
vezi că ai tăi nu prea au stare


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!