Sonetul CXXV
de William Shakespeare(2005)
1 min lectură
Mediu
Ce-am folosit ținînd de baldachin,
Fiind slăvit după înfățișare
Sau înălțînd spre timpii care vin
O temelie-atît de trecătoare ?
Și ce cîștigă cei ce se răsfață ?
Pierd totul și mai mult, prea scump plătind
Dulcegăria fără de dulceață
Și irosirea jalnicului gînd.
O, lasă-mă să mă smeresc în tine,
Primește-mi jertfa simplă dar curată.
Neprefăcută, inima mea vine
Ca singură în pieptul tău să bată.
În lături, mincinosule corupt !
Lovind în cel cinstit, de el te-ai rupt !