Singur, singur
din Un ocean o frunte în exil (1934)
de Virgil Carianopol(2009)
1 min lectură
Mediu
Pornim. Nu este nici dus, nici întoarcere
nimic în afară de noi, acolo unde tu sau eu
ne vom agăța de piatra limpede a unui chiot
Furtunile trec pe lângă noi
în rochii largi
Ele știu să danseze, știu să iubească.
Râuri asasinate așteaptă,
râuri cu gaura adâncă a lunei în gât
ne privesc, ne cheamă
Apropie-te, salută,
sunt pământuri ale altor Planete
și sângele istovit
căzut cu fruntea pe braț
Dar deodată sunt singur Nu-i nimeni
să-mi scoată vorba din gură ca un căluș
În jur stăruiesc oameni noi, abur foarte frumos
Singurătatea în auz ca o pasăre
Întind mâinile și totul dispare
Au fost vedenii?
Pornim, pornim cu durerea noastră mărită ca-n fața unei lupe
și iarăși nu este nimeni
nici corăbieri
nici vânturi
nici anotimpul ca un tunel plin încă de fumul vacanțelor din 1933