Vedeniei mele
din revista Gândirea, XVII, nr.7, septemvrie 1938
de Virgil Carianopol(2010)
1 min lectură
Mediu
Minune, minune, când te-am văzut?
Când ți-ai trecut umbra prin mine?
Ai avut în adevăr pletele ca pădurile?
Ai avut ochii ca nopțile line?
Mi-a arătat cineva chipul tău, sau îl știam?
Te-am văzut în drumurile mele fără număr?
Sau te-am luat din povești și te-am întrupat
Ca să am și eu pe cineva lângă umăr?
Nu cumva gândurile s\'au amestecat noaptea cu visele?
Nu cumva mi te-ai ascuns de frica morții în vis?
De unde te știu? De unde te am?
Care mit, ușile legendelor le-a deschis?
De unde te-am adunat, de nu te pot vedea?
De unde-mi vii atât de albă și de curată?
Nu cumva te-a zidit cineva în mine,
Ca să nu te mai pot dărâma niciodată?
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Carianopol
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Carianopol. “Vedeniei mele.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/virgil-carianopol/poezie/vedeniei-meleIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.