Cinel-cinel *
de Vasile Alecsandri(2004)
1 min lectură
Mediu
Păstorul zise: \"Cinel-cinel,
Copilei june de lângă el.
Două steluțe cu raze line
Lasat-au cerul plin de lumine
Și pe-a ta frunte ele-au căzut.
Ghici, drăguliță, că le sărut.\"
Nu ghici-ndatâ
Gingașa fatâ
Și pe ochi dulce fu sărutată.
Păstorul zise încă: \"Cinel,
Copilei blânde de lângă el.
O vezi închisă, rumenă floare,
Cum se deschide, vezi lăcrimioare,
Și pe-a ta fațâ ea s-a născut.
Ghici, drăguliță, că o sărut\".
Nu ghici-ndatâ
Vesela fatâ
Și pe gurițâ fu sărutată.
Păstorul zise iară: \"Cinel,
Copilei mândre de lângă el.
Albe, rotunde, două-aripioare
Ne-ncetat saltă, la cer să zboare,
Și tu-n robie le-ai tot ținut.
Ghici, drăguliță, că le sărut\".
Nu ghici-ndatâ
Rumena fatâ
Și pe sân fraged fu sărutată.
* Flăcăii și fetele de la țară petrec serile iernii la șezătoare, propuinându-și
cimilituri, dintre care unele sunt foarte poetice.