Pe coastele Calabriei
de Vasile Alecsandri(2011)
1 min lectură
Mediu
Pe coastele Calabrei vaporu-naintează
În unda luminoasă ce noaptea fosforează;
El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin,
Și luna, vas de aur, plutește-n ceruri lin.
În dreapta, pe-ntuneric, se-nalță-un negru munte,
Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte;
Sihastrul ce cunoaște al globului mister,
El pare că din sânu-i azvârle stele-n cer.
În stânga e Carybda sălbatică, stâncie.
Din zare se întinde o punte argintie,
Pe care se îndreaptă vaporul legănat,
Ce calcă orizonul cu stele semănat.
Dorm valurile mării sub atmosfera caldă.
În baie azurie Sicilia se scaldă;
Și-n umbră călătorul, țintind ochii spre mal,
Aspiră-al Syracusei parfum oriental.