A trecut iarna geroasă, Câmpul iar a înverzit Rândunica cea voioasă La noi iarăși a sosit. Dintr-o creangă-n alta zboară Sturzul

Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece Cu tovarăși zece: Nouă meșteri mari, Calfe și zidari Și Manoli - zece, Care-i și

Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele, Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele; Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung

Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură, În curând și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind

Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe-i cu jelire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre

Mezul iernei In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par inghetate, cerul pare otelit, Iar zapada cristalina pe câmpii

Frunză verde de mălai; Cine merge sus la rai? Merge Dan, șoiman de plai, C-a ucis el mulți dușmani, Un vizir și patru hani. Frunză verde lemn de

Sergentul Pe drumul de costise ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicind în gindul lui: \"Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors

Penes Curcanul Plecat-am noua din Vaslui, Si cu sergentul, zece, Si nu-i era, zau, nimanui In pept inima rece. Voiosi ca soimul cel usor Ce

Noaptea-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă, Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă, Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de

Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așază-n

Bradul Sus pe culme bradul verde Sub zapada albicioasa Pintre negura se perde Ca o fantasma geroasa. Si priveste cu-ntristare Cum se

Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. Râul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un

În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună, Ca s-asculte-o cântăreață revenită-n

Scumpa tara si frumoasa 0, Moldova, tara mea ! Cine pleaca si te lasa E patruns de jale grea, Căci, plutind în visuri line Pe-al tau sin ca

Sania Zi cu soare, ger cu stele!...Hai, iubita, la primblare, Caii musca-a lor zabale, surugiul e calare; Saniuta, cuib de iarna, e cam stramta

La poalele Carpaților, Sub vechiul tău mormânt, Dormi, erou al românilor, O! Ștefan, erou sfânt! Ca sentinele falnice Carpații te păzesc Și de

Doina Doina, doinita ! De-as avea o puiculita Cu flori galbine-n cosita, Cu flori rosii pe gurita ! De-as avea o mindrulica Cu-ochisori de

Toamna mândră, harnică Și de bunuri darnică A-mpărțit a ei comori: Frunza-i dat-au vântului, Iar roada pământului Dat-o-au la

Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mângâios, Și cadrele-aurite ce de păreți sunt prinse Sub palida lumină apar

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de

Baba Cloanta Sede baba pe calcaie In tufarul cel uscat, Si tot cata nencetat Când la luna cea balaie, Când la focul cel din sat. Si tot

Fluierul In poiana verde am gasit un fluier Si i-am zis în treacat: ,,O! Fluier perdut, Ai avut odata mult maestru suier Care uimea lumea,

Andrii-Popa Cine trece-n Valea-Seaca Cu hamgerul fără teaca si cu peptul dezvalit ? Andrii-Popa cel vestit ! Septe ani cu voinicie Si-au