Meșterul Manole
Baladă populară
Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece Cu tovarăși zece: Nouă meșteri mari, Calfe și zidari Și Manoli - zece, Care-i și
Dan, căpitan de plai
Frunză verde de mălai; Cine merge sus la rai? Merge Dan, șoiman de plai, C-a ucis el mulți dușmani, Un vizir și patru hani. Frunză verde lemn de
Viscolul
Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așază-n
Malul Siretului
Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. Râul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un
Concertul în luncă
În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună, Ca s-asculte-o cântăreață revenită-n
Imn lui Ștefan cel Mare
La poalele Carpaților, Sub vechiul tău mormânt, Dormi, erou al românilor, O! Ștefan, erou sfânt! Ca sentinele falnice Carpații te păzesc Și de
Toamna țesătoare
Toamna mândră, harnică Și de bunuri darnică A-mpărțit a ei comori: Frunza-i dat-au vântului, Iar roada pământului Dat-o-au la
Serile la Mircești
Pasteluri
Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mângâios, Și cadrele-aurite ce de păreți sunt prinse Sub palida lumină apar
Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de
Cântecul gintei Latine
Latina ginte e regină Intr\'ale lumii ginte mari; Ea poartă în frunte o steà divină; Lucind prin timpii seculari. Menirea ei, tot
Flori de nufăr
Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie Răsună-n dimineață o tainică-armonie. Sunt zâne ce se scaldă în fragedele ziori? Nu-s zâne, dar copile,
Pe coastele Calabriei
Pe coastele Calabrei vaporu-naintează În unda luminoasă ce noaptea fosforează; El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin, Și luna, vas de aur,
Legenda rândunicăi
Rândunică, rândunea Ce bați la fereastra mea? Du-te-ți pune rochița, Că te arde arșița, Te suflă vântoaiele Și te udă ploaiele. Mergi în câmpul
Legenda ciocârliei
Lie, Lie, Ciocârlie, Zbori în soare Cântătoare Și revină Din lumină Pe pământ Cu dulce cânt! (Poporal) I De când erau ca iarba anticii
Legenda lăcrimioarei
I În rai nici o minune plăcută nu lipsea. Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea, Căci albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor
Oda ostașilor români
Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte! Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei șoimani de munte! Am cântat în tinerețe
Noaptea albă
Fragment dintr-o Legendă
Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i boltă de opal. Toată zarea-i scânteioasă, Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor
Muntele de foc *
Legendă din Munții Apenini
Pe cei munți pustii, sălbatici, Din Lombardo-Veneție, Unde noaptea în orgie S-adun demonii lunatici, Hoți de moarte doisprezece Stau în rond
Ștefan Vodă și codrul
Ștefan-Vodă rătăcit Intră-n codrul înfrunzit. Codru-i zice: \"Domn viteaz! Ce-ți curg lacrimi pe obraz?\" \"Ah! îmi plâng ostașii mei Morți,
Paștele
De Paști în satul vesel căsuțele-nălbite Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite Pe care cocostârcii, înfipți într-un picior, Dau gâtul peste
Primăvara
poezii pentru copii
Vară, vară, Primăvară! Primăvară, mama noastră, Ia zăpada de pe coastă, Să răsune floricele, Tămâioare, viorele, Să culeg eu chiricele Și să
Ștefan și Dunărea
\"Dunăre! ce plângi tu oare?\" \"Plâng o floare de sub soare Ce din sânu-mi a răpit Ștefan-vodă cel cumplit!\" Pe cel țărm bătut de
Răzbunarea lui Statu-Palmă
Urieșul Strâmbă-Lemne cu-al său gemin Sfarmă-Peatră Au văzut căzând potopul ș-au trecut potopu-not. De când sunt povești în lume și se spun pe