Ariel
de Sylvia Plath(2009)
1 min lectură
Mediu
Stază în beznă.
Apoi albastrul inefabil
Care se revarsă de pe deal și din zare.
Leoaica Domnului,
Cum devenim o singură ființă,
Puls de genunchi și călcâie ! – Săgeată
Despicând văzduhul, geamănă
Arcului roib
Al grumazului ce nu pot să-l prind.
Ochi de negru,
Boabe zvârlind
O cange neagră.
O gură de sânge negru dulce
Umbre.
Și încă ceva
Care mă poartă prin aer –
Coapse și păr ;
Pene scânteindu-mi la glezne.
O despoi
Pe alba Lady Godiva –
Mâini moarte, moarte rigori.
Și eu acum
Spumă de grâu, licăr al mărilor.
Þipătul pruncului
Se topește în zid.
Iar eu
Sunt săgeată,
Roua sinucigașă ce zboară
Una cu drumul
În ochiul roșu
Cazanul dimineții.