Stephan Roll

Te-am văzut într-o păpădie, umblai singură în papuci, tăiai din lună câte o felie și-ți adia trupul ușor, a tei și a nuci. Te-ai urcat apoi pe

Neîntrerupt silueta ta sky-scrapers strânsă în dinți ca un pumnal vreau să-ți mângâi gâtul cum urc turn eiffel sau beau vitriol prin ochiul tău să

Noi infuzăm atomului dinamică elastici constructivi plămânii orașelor vertebre de bronz mușchii schije de platină suntem aorta

Felinar plimbă la braț cu ceai dansant în prezervativ vocal ieșire în caz de incendiu și un înger consumă cauciuc în prolog cross-country-ul

Dacă între oameni e întotdeauna o punte, e, fiindcă, sub ei, se cască abisele cu ochii închiși. Zilele-s strivite de caii negri ai nopților

Din lumini lanțul s-a ros în crepuscule prin oase legat un mamut mai rage în lemne surd aprinse lămpile le-am ascuns în pământ ca amazoane

La culcare, mâinile le-am pus în glastre, ca să vegheze visul gesturilor pe care nu am îndrăznit să le schițăm * Statuile de fum; Cartea

Iubita mea dezarticulată perpendiculară splina ta e mașină de cusut nori glasuri sunt deflație monetară Berlin face policeman la dreapta Stele

Iubita mea dezarticulată perpendiculară, splina ta e mașină de cusut nori glasuri sunt deflația monetară Berlin face policeman la dreapta Stele gri

I Din lună n-a rămas decât un singur pas de al tău și într-o draperie de flăcări părul pădurea te visează stea verticală, noaptea pierdută în

Mai știi brățara țipătului în pasăre de cerneluri verzi? Pleoapă în compoziție velină inimă în fular de mătasă ultimul proiector sfârșit. Stins

lui Ilarie Voronca O dată cu noi regii din basorelief plecau la vânătoare fii fără grijă praful de pușcă a dezinfectat pentru azi pădurea de

Cincizeci de ani de amintiri, de loialitate, de cinste, de prietenie, de iubire. Sînt propriul meu requiem, cu mâinile la piept, cumințite în

Ce frumos îți stau sire, dungile de aur munții-nspre apus sfertul de centaur și țările de jos în sus E înalt și oprit cu steaua lumii-ntr-un

Oasele fluviilor, noaptea sînt fantomele amanților sinuciși. Pentru ei apele, cu degetele de întunecați iriși, mângâie plângând

lui FILIP CORSA Peisaj trezit cu morile în vânt de ce-ai înverzit faunii în vânt visele ne exaltă nopțile ca eucalipții În căpestrele

Se desface în beteală și în rochiile de apă păunul unui apus cu cozile în purpură cerului i-ajunge luna pe o pleoapă când serile palpită cu

Îți alunecă peste umeri șalurile luminii și glasul îți colorează părul ca anilina păsărilor cerul, ca steagurile peștilor coralii era o noapte cu

Lacul, ca o cosmică lacrimă a serii, tăcuse. Semnul, cine i-l făcuse? Plopii, degete pe buzele verzi ale verii. Peștii, neprinși încă de

Ca înspre pești hipnotici, întind, prin apă, În somn, o mână de fum spre tine Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă Și când se furișează pomii

Prin lume soneriile planetelor. Arcurile înserării atrofiază nervi optici. Noaptea vine cu elastic lângă afișajul Mosse Avion estetic, cerul

Sufletele noastre goneau, goneau pe bărăgan ciulini bântuiți de aprige vânturi lăuntrice. Se opreau peste tot, nu se opreau nicăieri, sufletele

D-nei Maxy Lasă luna grâul să și-l depene eu totuși Doamnă vă trimet un pepene flexibil și cu mult sânge rece acest pepene a învins orice

Îți amintești cimitirul ca o haină ponosită de la Rastolița? Bisericuța de lemn, cu sfinții zugrăviți pe pânză scorojită? Mormintele anonime în

Drumul [se] zbenguie leoarcă de lumină dar pădurea razelor duce privighetorile pe mâini argintul s-a topit în amintiri ca luna răsare obrazul

În orbita orologiilor câte nopți cu părul de faianță felinare cu bale de lumină, cu capete de poeți cine va smulge din tenebre ferestrele cu bonete

Pecete e sărutul de sânge ars pe buze, cu șoapte fugărite în noapte ca jivine, în loc de nuferi marea se joacă cu meduze și atât spațiu rătăcit în

Pomul trecea singur prin cetatea cu triunghi și magnet între pași adjective cât veverițe dansau pe sunetul violet și identic sângele înainta peste

lui Fox, regele reporterilor Tremură de frică spanchiul D-zeu... crepusculul se stinge în pipa-mi cu cenușe; ochiul tău e o daltă sprâncena

Ridică-ți ca pe o crizantemă de jos pleaopele estetic vântul desface parcurile album voila plopii dându-și afișe ca-n Londra un groom identic

Spre terasele de vise pașii sunt păsări mari albastre desfă din alge părul spre un veac trecut în flăcări când umerii se rod în profilul dintre

Aici pieptul îl desfaci și-l sprijini cu muntele în aer cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi presărate în iarbă stelele margheritelor

În sângele plimbat diafan prin subterane inima e un felinar sau o colivie uitată printre păsări fosforescente. O pendulă prin ziduri macină ruleta

În pasaj disc cerul steag sau supus american apropie cu un dolar genunchiul uite pasul agricol ecran râsul tău salcâm simte-mă 5% California și

Colombei Vei ocoli în pașii lupilor pădurea și foarfeca fântânilor îți va tăia beregata. O vertebră grațioasă va apleca un crin roșu pe gură și

În portefeuille cerul de covercoat destins inima ta o port ca o cravată bleu prin sânge circulă-mi ca un Ford cu faruri și oferă-mi glasul tău ca

În crepusculul de safir armăsarul oprește brusc. Din floarea orei albastre se dezbracă femeile luminii în oglinzi plutesc lebezi de zăpadă în

à Claude Sernet \"Lasă luna grâul să și-l depene eu totuși Doamnă vă trimet un pepene flexibil și cu mult sânge rece acest pepene a învins

Unde sunt florile panicei? Din mâinile tale n-a rămas decât fantoma lor și în păr reptila subterană a aromelor, lamele săbiilor și câte femei

Ridică marea ca o cupă marinarii beți de sânge și de chiot în șalupă vivat! un toast pe creste al corăbiilor pe valuri din șoldul lor de cai

Izolarea în care ne-am vrea cuprinși ne bucură. Renunțăm de la început la interesul ce-ar trebui să ni-l confere publicul, confrații și academia, ca

Linei Pascal Deschide corabia de frunze a pădurii zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineții taurul luminii cu coarnele buclate în

Pe cerul spuzit de diamante căi lactee Liniști bune prin albăstrimi irizate, Sălcii despletite, smulse, pe ape aplecate Și bănci îngropate în

E incendiul care a desfăcut cele mai brusce ravagii. O șrapnelă pocnind prin iarbă sfârtecă picioarele gușterlor și s-au aprins, ieșind ca rochiile,

Noi infondiamo dinamica all’atomo elastici costruttivi i polmoni delle città vertebre di bronzo i muscoli schegge di platino siamo l’aorta del