Rouă
de Stephan Roll(2008)
1 min lectură
Mediu
Drumul [se] zbenguie leoarcă de lumină
dar pădurea razelor
duce privighetorile pe mâini
argintul s-a topit în amintiri
ca luna răsare obrazul tău
culcat pe norii blonzi
și buclele îl leagănă în priviri.
Aștepți ca brazii să sune din cârlionți?
Potecile-s dulci, cărările feline
toate florile sunt școlărițele câmpului
ies margheritele pe coline
și chiuie albe la pălăria pământului;
și duc în ugere crinii zvelți
în doniți spre cer laptele parfumului.
Se desprind din farmece apele
și șerpii pâraielor
cari au albăstrit nopțile
se ascund în pietre albe ca pleoapele.
Îți apleci fruntea pe aerul rece ca pe un geam
e vântul ce deretică prin pomi
e lumina ce se gudură prin văi
și ca păsări ar voi frunzele să zboare de pe ram