Cântec
de Ștefan Octavian Iosif(2005)
1 min lectură
Mediu
Dunăre, Dunăre!
Drum fără pulbere...
Leagănă-mă, Dunăre bătrână...
Stau și-ascult cum apa-n luntre-mi bate,
Stau culcat, cu mâinile la piept
Și ochii-nchiși pe jumătate...
Leagănă-mă, Dunăre bătrână...
Leagănă-mă lin, să uit de toate,
Să dorm, să nu mă mai deștept...
Leagănă-mă, Dunăre bătrână...
Du-mă, dus de dorul ce mă mână,
Până unde valul tău se bate,
Du-mă-ncet, cu mâinile la piept,
Adormit, oriunde vei socoate...
Leagănă-mă, Dunăre bătrână,
Leagănă-mă lin, să uit de toate,
Să tot dorm, să nu mă mai deștept...
Leagănă-mă, Dunăre, bătrână...
Și de află dulcea mea stăpână
Că plutesc spre țărmuri depărtate,
Adormit, cu mâinile la piept,
De va râde, de va plânge, poate,
Leagănă-mă, Dunăre bătrână,
Leagănă-mă lin, să uit de toate,
Lin de tot, să nu mă mai deștept...