Salcia
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Trăiești într-o sărutare Salcie fără spinare. Stai cu fața și-nspre soare, Și-nspre apă la răcoare, Și ești rece și ești caldă, Salcie, salcă de
Dropia
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Pe miriștea arsă și lată, La dunga cerului spartă De-o vizuină de soare, Spre asfințit și răcoare Se saltă un cap de șarpe Printre năluci verzi
Cocoșul
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
A tăiat noaptea în zimți. Creasta e mai sus de sfinți. Pe cer, pieptul și pîntecul. Prin urmele frînte ale zimților, I-a țîșnit cîntecul, De la
Andrei Mortu
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Andrei Mortu din Săltava, Hoț de fete și de mori, A murit de patru ori. L-a-mpușcat întîia oară Pe un piept de fată mare. A vrut fata să-l
Cîntec de dimineață
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Cîmpie, cu porți dărîmate, Cu ierbile-n cer vărsate. Crește iarbă-n cer, și-n stele, Și în călcîiele mele. Întind mîna înainte Și lovesc în
Haina
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
De m-ai vedea bătrîn, mamă, Am îmbătrînit c-o haină. Haina mea, minune mare, Pleacă singură să are Îndoită de spinare. Ară haina fără
Cîntec de seară
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Mă-ntorc acasă Cu soarele asfințit în cămașă. Cu praf dulce între măsele și dinți. Și cu oasele fierbinți. Mă salt din oasele toate Și calc
Salcîmul din Bărăgan
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Salcîm nalt, salcîm subțire, Umbra ta, cîteva fire, Stă pe lung, nu stă pe latul, Atîrnă ca spînzuratul. Și oricît o bate vîntul N-atinge umbra
Lunca vrăbiilor
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Lunca mea cu cai mărunți Îmbrezați cu scai în frunți. Am furat cu ei iubite, Că am iască la copite. Lunca-i cu cărări pierdute, Are nuferi pe
Trecătorul Pămîntului
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Am împins un rîu în mare, Mi-a rămas setea-n izvoare.
Om fără noapte
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Am priponit ziua albă Și mi s-a urcat în barbă. Barba albă pe de-a-ntregul Mă trage-n nisipul negru. Pragul zilei dinspre noapte Are casele
Cere gîrla om
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Curge Dunărea în somn Geme ca un om Cere gîrla om. La cotlonul lui Ion Se-ntoarce cu peștii în sus Și cu rădăcini de pom Cere gîrla
Rugă pe gheață
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Zac pe Dunărea-nghețată, Mi-e carnea de răni bălțată. M-aș sălta în sus, pe coate. M-apasă stelele toate. M-apasă luna pe gură, Mă ține-ntr-o
Piatră sau Cîntec de dobrogean bătrîn
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Cine blestemă și scurmă De mă uit la mine-n urmă? Îmi văd tinerețea toată Prefăcută-n colți de piatră, Pietre sparte, de ierbi pline, Mai
Omul din nisipuri
Din volumul „Cîntece de cîmpie”
Nisip alb, nisip întins, Zi și noapte ai tot nins. Și mi-am pierdut urmele, Ca mocanul, turmele. Vine Crivățul, le scurmă, Sunt sărac de n-am
Omul și moartea
Din volumul Cîntece de cîmpie
Aram cu plugul la vale Și-mi săpam mormîntu-n cale. Oricît plugul îl împingi, Nu vezi moartea de opinci. Aram cu plugul la deal, Nu vedeam