Dropia
de Ștefan Bănulescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Pe miriștea arsă și lată,
La dunga cerului spartă
De-o vizuină de soare,
Spre asfințit și răcoare
Se saltă un cap de șarpe
Printre năluci verzi de ape.
Șarpele cu cap de vultur,
Cu plete galbene-n jur,
La gît cu soarele roată,
Cu piept și sfîrcuri de fată
Cu coroană de regină,
Cu aripile-n țărînă.
Stă cu pieptul dezgolit
Tremurat în asfințit.
Am cătat dropia-n soare
Că eram de-nsurătoare.
Mi-am dus mîna peste cîmpi
Printre praf și printre ghimpi:
Am vîrît mîna în cer
Și am dat, vara, de ger.
Mi-a degerat mîna toată:
O-ntinsesem după fată,
Cînd s-o fur – prin degete
Mi-a trecut șarpele rece.