Urmașilor mei
de Ștefan Augustin Doinaș(2005)
1 min lectură
Mediu
O, voi, urmași, împrospătată gardă
în juru-acestui preaumil pamânt!
Lăsați-mi încă inima să ardă
aici, adânc, sub lespezi de pământ.
Eu sunt precum coapcul fără nume
ce mai trăiește-o viață, prăbușit,
până ce timpu-ajunge să consume
esența lui lemnoasă, în sfârșit.
Dar peste-un veac, puteți scurma țărâna:
cărbunele care voi fi, vibrant,
vă va lăsa să ridicați cu mâna
din pieptul ars de lut un diamant.
Cercați atunci cu-o piatră și mai dură
să zgâriați obrazul lui de foc.
Iar dacă veți vedea vreo știrbitură,
zvârliți-l: îngropați-l la loc!
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Augustin Doinaș. “Urmașilor mei.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/stefan-augustin-doinas/poezie/urmasilor-meiIntrebari frecvente
Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.