Astăzi ne despărțim
de Ștefan Augustin Doinaș(2002)
1 min lectură
Mediu
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărțim
cum s-au despărțit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem:-Așa trebuie sa fie..
Alături ,umbra albastră
pentru adevăruri gândite sta mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în gușă mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem dușmani.
Intre noi, lumea va sta nemișcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blana vărgată
Nimeni nu va ști ca suntem tot atât de aproape
și ca, seara,sufletul meu,
ca țărmul care modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău..
Astăzi nu ne sărutăm, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărțim
cum s-au despărțit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru,pământul.
Nu peste mult timp are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul