În umbra plopului negru, iubito, în umbra plopului negru, nu La trunchiul plopului, da, al plopului alb și verde. Albă frunză, tu, verde

O, întoarce-te, da, revino în diminețile-acelea scăpărătoare ale colinelor, tu, goală, fierbinte-n singurătăți de nisipuri, ca un mare talaz de

Pirat de mare și cer voi fi, de n-am fost cumva. De n-am furat aurora, de n-am furat-o, ei bine, o voi fura! Pirat de mare și cer,

Noi credem, dragostea mea, că peisajele-acelea au stat pierdute în somn, ori au murit laolaltă cu noi, la vârsta și-n ziua în care ne fură

Sînt fiul veacului? Nu știu. Al viitorului sînt poate, ori poate prea tîrziu născut al veacului care-a trecut. Nu poți mereu, mereu să

Într-un vers de opt silabe, ce nu încape, dacă-ntr-un cântec, numai unul, încape marea? Opt silabe sunt prea multe spre a cânta.

Vânt contra vânt. Eu, turn fără comandă, la mijloc. Vuiet mare de orașe Coborând prin trecători, de orașe-n vântul sudic, care m-au

Mi-aduseră nourii astăzi în zbor, harta Spaniei mele. Ce mică era peste fluviu, ce mare era pe pășune, umbra-ntinsă pe care-o lăsa.

E destul un mic balcon peste râu și câțiva cai, să călătorești mereu – stând pe loc. Caii, nu se mișcă, pasc, râu-i liniștit

Nostalgie de arhangheli! Eu eram... Priviți-mă. Îmbrăcat ca orice om, Nevăzute aripile, Ce am fost, nu știe nimeni. Oamenii nu mă

Un vis fără lanterne și-o umezeală de uitări călcate de un nume și de-o umbră. Nu știu dacă de-un nume sau de mai multe nume, dacă de-o

Hai la nouri de vânzare: nouri roșii și bogheți – potolesc zăduful mare! Vând nori cirus, viorii, și nori roz, și dimineți, și

De-mi va muri-n uscături glasul să-l duceți jos la țărmul mării, și-acolo să-i sortiți rămasul. Să-l duceți jos la țărmul mării, să-l

Aș fi vrut aici să fiu doar un cal, numai un cal lângă râu. E atât de singur omul, râul e atât de mare, c-aș fi vrut aici să fiu doar

Te chem, la aer, umbră a douăzeci de veacuri, la adevărul aerului, aerului, aerului. Umbră ce niciodată nu ieși din tine însăți, și

Frumusețea e de privit pe îndelete. De vrei să știi ce-i frumusețea, fă-ți liber brațul. Căci trebuie să mâni într-una, caii,

Chiar dacă eu aș vrea să fiu din altă țară, din altă parte, cine mi-ar înăbuși glasul mărilor mele? Cine mi l-ar înnăbuși, cine-ar

Erai în vremea ceea blondă, naltă, solidă spumă-arzând și răzvrătită. Păreai un trup desprins din centrii soarelui, și aruncat de-o

Se equivocó la paloma. Se equivocaba. Por ir al norte, fue al sur. Creyó que el trigo era agua. Se equivocaba. Creyó que el mar era el

MARINERITO delgado, Luis Gonzaga de la mar, qué fresco era tu pescado, acabado de pescar! Te fuiste, marinerito, en una noche lunada,

¡Bañado del Paraná! Desde un balcón mira un hombre el viento que viene y va. Ve las barracas movidas del viento que viene y va. Los

Las tierras, las tierras, las tierras de España, las grandes, las solas, desiertas llanuras. Galopa, caballo cuatralbo, jinete del pueblo, al

Dejé por ti mis bosques, mi perdida arboleda, mis perros desvelados, mis capitales años desterrados hasta casi el invierno de la vida. Dejé un

I bimbi di Estremadura vanno scalzi. Chi gli ha rubato le scarpe? Li ferisce il caldo e il freddo. Chi gli ha strappato i vestiti?