Arc de ceasornic
de Rafael Alberti(2018)
1 min lectură
Mediu
Prin negura ca fumul de tutun „Caporal”
mă uit la fluviul Franței
mișcând ruine, triste dărâmături târând
pe-apăsătorul verde-ricin al apei sale.
Ferestrele mele
azi nu mai dau spre plopii și fluviile Spaniei.
Aș vrea să-mi afund mâna în frigu-atât de țeapăn
și să opresc ce trece
prin oarbe guri de piatră, despărțind
curenții subpământeni de morți și de scursori.
Ferestrele mele
azi nu mai dau spre plopii și fluviile Spaniei.
Primesc o piele moale de taur jupuit,
stingheră, sfârtecată,
purtând cu sine stârvuri de glasuri cunoscute,
cu umbra jos, spre mare, spre-o mare fără pânze.
Ferestrele mele
azi nu mai dau spre plopii și fluviile Spaniei.
Sărmană călătoare pe fluviu, tu stârnești,
în ochii mei căzuți,
ceea ce din orbite ca fluviul se revarsă
când plânsul nu mai știe al lacrimei făgaș.
Ferestrele mele
azi nu mai dau spre plopii și fluviile Spaniei.
Traducere Geo Dumitrescu