Sălașul sufletului care așteaptă pacea
Poezii - Editura pentru literatură universală - 1964
de Rafael Alberti(2018)
1 min lectură
Mediu
Cerurile sfâșiate ale acelui veac împiedicau sosirea
noilor porumbei.
Dușmănia se întețea în varul excremențial al celor
mai vechi porumbare.
O dimineață strigă: război!
Ura și înstrăinarea unui trandafir lepădat de un râu
în găurile haznalelor neîngropate vă vor pune în
legătură cu curentul electric al acelor zile.
Când a fost pus zăvorul, noaptea strigă: moarte!
Iar luna, pe care până atunci astronomii o socotiseră
țeapănă, și-a deschis gura timp de cincisprezece
ani ca să verse sânge: asupra spumelor verzi ale
invidiei, asupra smârcurilor galbene ale mâniei,
asupra groaselor ziduri roșii înălțate de ură.
Sânge atacat pe furiș, dragoste, de o prejudecată pe
care o credeam defunctă.
Eu izbesc cu nepăsare în frumusețea elementară a
Pământului mistuit de lavă și închin pentru pustiirea deplină a aștrilor.
Răniți-mă pe mine, răniți-mă, căci eu sunt singurul om
în stare să facă față unui batalion de îngeri.
Dar acum ei nu mai există: i-am carbonizat pe toți
într-un moment de dezgust.
Sunt nemuritor: n-are cine să mă rănească.
Și acum mă plictisesc față de atitudinea deznădăjduită
a morților care visează fără rost la învierea cărnii.
Dar iată porumbelul 948.
Traducere Geo Dumitrescu
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rafael Alberti
- Tip
- Poezie
- An
- 2018
- Cuvinte
- 189
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Rafael Alberti. “Sălașul sufletului care așteaptă pacea .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/rafael-alberti/poezie/salasul-sufletului-care-asteapta-paceaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.