Ferice clipa unică din viață, Și loc, și timp când ochii-ți m-au ucis, Ori barem m-au zvârlit într-un abis, Și-acolo m-am făcut un sloi de

Cum vezi în creangă roza în haina-i veșnic nouă, În tinerețea lumii de Mai, prin alte flori, Și cerul gelozind-o de viile-i culori, Când zorile o

Vreau pentru frumusetea ta sa mor, vreau pentru ochiul care-adanc ma prinde si pentru zambetul tau drag si plin de dulceata ca sarutul

Aș vrea, furiș, din dor ce mă-nfioară Să cad ca ploaia-n picuri, - să rămân Ascuns în noapte-ntr-al Cassandrei sân, Când somnu-ncet în ochi i se

Copila; cincisprezece ani, fecioara O frunte palida, o frumusete Cu par bogat de aur, plete crete; Un ras de parca stelele coboara. Cuminte si

Iubire ce domnești în lumea-aceasta largă Pe-alei vezi frumusețea rătăcind? E-a mea. Nu vezi? Sunt ochii ei ca licăriri de stea, lumini în

Hai să vedem acum, iubită, Cea roză-n zori de zi-nflorită, Grădina mea ce-mpodobea. Au nu și-o fi pierdut spre seară Splendoarea ce odinioară Ca

Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai, Cu frâul liber treci prin teama din răscruci Și mergi cu fruntea sus, și faima ta s-o duci, Făcând

Îmbujorat obrazul ai, Marie, Ca trandafiru-n mai, și părul tău Cel castaniu se leagănă mereu, Lângă urechea ta cârcel să fie. Nectarul de pe

Tu, vântule, tu, cer scăldat în soare, Și tu, pădure-n floare cu nectar, Și tu, izvor pornit fără hotar De sub argint de salcii plângătoare, Și

Hai, cartea mea, nu plânge că nu-ți e hărăzit Mărire a cunoaște pe cât e viața mea; Eu părăsi-voi lumea, iar tu vei rămânea Ca timpul să-ți aducă

S-ar stinge mai curând un cer cu stele Și apele-ar seca pe orișiunde, Și soarele s-ar îneca în unde Și n-ar mai scânteia ca azi în ele; Și

Cel care vrea să afle cum zeul mă robește Și cum mă strâmtorează cu dibăcia sa, Cum își păstrează-onoarea, pierzând onoarea mea, Cum cu săgeți

Mignonne, allons voir si la rose Qui ce matin avoit desclose Sa robe de pourpre au Soleil, A point perdu ceste vesprée Les plis de sa robe

Chanson Bonjour mon coeur, bonjour ma douce vie. Bonjour mon oeil, bonjour ma chère amie, Hé ! bonjour ma toute belle, Ma mignardise,

Quand vous serez bien vieille, au soir, à la chandelle, Assise aupres du feu, devidant et filant, Direz, chantant mes vers, en vous esmerveillant

Comme on voit sur la branche au mois de may la rose, En sa belle jeunesse, en sa premiere fleur, Rendre le ciel jaloux de sa vive couleur, Quand

Maîtresse, embrasse-moi, baise-moi, serre-moi, Haleine contre haleine, échauffe-moi la vie, Mille et mille baisers donne-moi je te prie, Amour

Amour me tue, et si je ne veux dire Le plaisant mal que ce m\'est de mourir : Tant j\'ai grand peur, qu\'on veuille secourir Le mal, par qui

Amour tu sembles au phalange qui point Lui de sa queüe, et toi de ta quadrelle : De tous deux est la pointure mortelle, Qui rempe au coeur, et si

Le printemps n'a point tant de fleurs, L'automne tant de raisins mûrs, L'été tant de chaleurs halées, L'hiver tant de froides gelées, Ni la

Douce Maîtresse, touche, Pour soulager mon mal, Ma bouche de ta bouche Plus rouge que coral ; Que mon col soit pressé De ton bras

Le jour pousse la nuit, Et la nuit sombre Pousse le jour qui luit D\'une obscure ombre. L\'Autonne suit l\'Esté, Et l\'aspre rage Des vents

T\'oseroit bien quelque poëte Nyer des vers, douce aloüette ? Quant à moy je ne l\'oserois, Je veux celebrer ton ramage Sur tous oyseaus qui sont

Tai toi babillarde Arondelle, Par Dieu je plumerai ton aile Si je t\'empongne, ou d\'un couteau Je te couperai ta languette, Qui matin sans repos

Si mille oeillets, si mille liz j\'embrasse, Entortillant mes bras tout à l\'entour, Plus fort qu\'un cep, qui d\'un amoureux tour La branche

Quand je pense à ce jour, où je la vey si belle Toute flamber d\'amour, d\'honneur et de vertu, Le regret, comme un trait mortellement

Ores l\'effroi et ores l\'espérance De tous côtés se campent en mon coeur : Ni l\'un ni l\'autre au combat n\'est vainqueur, Pareils en force et

Je vous envoye un bouquet que ma main Vient de trier de ces fleurs épanies, Qui ne les eust à ce vespre cuillies, Cheutes à terre elles fussent