Copila, cincisprezece ani, fecioara
de Pierre de Ronsard(2002)
1 min lectură
Mediu
Copila; cincisprezece ani, fecioara
O frunte palida, o frumusete
Cu par bogat de aur, plete crete;
Un ras de parca stelele coboara.
Cuminte si pe visul ei stapana,
Un gat alb ca zapada; piept de lapte;
Sani fragezi, parca doua fructe coapte,
Fiinta omeneasca – totusi zana.
Un ochi, sa poata face din zi noapte,
O mana – dulce sa dezmierde-n soapte
Sa-ti prinda viata-n degetele-n freamat…
Si cant si sufletul mi-e impartit
In lumi de zambet si in lumi de geamat
De lumea vrajilor ei sunt vrajit.
Frumos!