Dupa despartire ramane o tristete de sabie ruginita sarea din paine se intuneca lumina din floare putrezeste si ramane un spatiu

noapte lunga noapte fara sfarsit insomnia intra prin gaura cheii de la usa intra prin cosul casei lins de luna intra prin butonul veiozei intra

Pâinea scoasă din cuptor arde palmele ei ca soarele obrajii când aduna spicele. Și-n pâine poate mai stăruie jeraticul

Ceva de Petre Stoica ,,Acolo in gradina printre ridichi si foi de salata printre cioburi de sticla si bulbi putreziti printre pietre si

Gata trag cortina spectacolul meu s-a sfarsit nu sunt clown pentru cat ati platit e destul v-am aratat pestisorul japonez din acvariu meditand

Bila albă tocmai se îndrepta spre bila roșie era ultima lovitura dintr-o partidă de biliard brusc bilele s-au smuls îndărăt brusc s-au stins și

Cum au intrat în casă? stau așezați pe canapea cu bâte strânse între genunchi ascultă muzică rap și sparg semințe de floarea-soarelui cum ați

O furnică traversând nepăsătoare tăișul securii.

lui Ion Cocora Melancolia se învață în fiecare zi dacă nu te-ai născut cu fluturele acesta pe degete ascultă zornăitul alunelor și recită oda

Vine circul Vine pe roți albastre și roșii pe roți de frunze și fum Pe case din scânduri cenușii pe nave înaintând prin valuri de praf circul

Am visat crocodili unii se scobeau în dinți alții priveau o rachetă de croazieră am visat crocodili verticali și melancolici

Intră pe ușa întredeschisă se așază nepoftit la masă stăm unul în fața celuilalt își toarnă vin în pahar îmi torn vin în pahar nu rostește

Pornea dis-de-dimineață cu lădița sub braț, ciocănea discret în geam până când auzea o tuse ușoară, un răspuns mormăit... Povestea ce s-a-ntâmplat

Venim la roata norocului neagră și roșie semnele ei sunt albe ca ochii destinului din malul zilei ies crocodilii-cu gura deschisă caută roata

Vultur cu aripi deschise ți-am fost cârlionț de miel și văl de lapte ți-am fost coapsă de chitară moale ți-am fost chitară și smirnă și smochină

Gândul omului era un curcubeu melodiile sale ridicau sate orașe hrăneau făpturile pământului istoria se retrage din pagini memoria îmbrățișează

Lui Cornel Ungureanu Așteptăm gâtuiți de emoție. În sală e miros de tutun și carbid. Lovim puternic din palme; deodată lumina se stinge și

Nașterea mea e trecută-n registru botezul meu e caligrafiat și el în registru diagrama sârguinței și lenei mele - urmărită în munți de registre

Elev de liceu palid după întâia țigară treci pe străzile orașului cu hortensii și femei sănătoase însoțite de bărbați fără patimi din turnul

Ieri bunica mi-a făcut prăjitură cu mac era duminică ziua amintirilor pururea sfinte citeam pe rând din scrisorile cu flori aurite reiese că

În ultima zi a sfintelor sale geneze iubitul maestru și-a consultat ceasul din turn văzând că e timpul și-a spălat cele câteva pensule apoi și-a

Tainele cresc ușor cu șerpii sub lună în timp ce umbra scrie pe ape mesaje cifrate pe care le înțeleg numai morții cei tineri da în

De ce trăiesc în mediul rural? vedeți aici mai există găini autentice mărarul a rămas tot mărar iar ciupercile sunt naturale ca de altfel și

I Bariera se ridică agale, căruțe cu păsări, cu fructe, cu mac intră în orașul mic, salutate de cocoșul cu trâmbița spartă. Huruie storuri

\"Se mai poate vorbi Eului profund?\" César Vallejo Cum să mai scrii versuri lirice în aceste zile când tânărul martirizat e scuipat de

Strugurii se tescuiesc. Curge viață și miere. Albinele cad în mustul dulce: această jertfă viața lor scurtă o cere. Fata privește. Peste creștetul

Taie-ți unghiile ca în nopțile de germinație să nu zgârii chipul soției dacă suferi de podagră așteaptă revizuirea manualelor de botanică fierbe

Lângă roza vânturilor cu lira sub braț poetul fumează nori și arată drumuri inverse unii îl cred și-și mută turma de oi înspre lupi unii pe vreme

Linii și linii linii refăcând înclinarea unui ochi înflorit roți și roți roți refăcând traseul unui soare de toamnă culori și culori culori

lui Mircea Scarlat Doamne cât de trist am fost aseară literele mele au luat-o razna prin ploaie m-a salvat în cele din urmă

la zece ani credeam în legea preoţilor la patrusprezece ani am trăit războiul pe pâine albă picurau stropi din sângele verilor mei sfârtecaţi la

Pe stânci lipite grav de cer vulturii intraţi în toamnă dorm somnul marilor legende şi liniştea şi pacea lor nimic acum nu le-o mai fură: nici

Taie-ți unghiile ca în nopțile de germinație să nu zgârii chipul soției dacă suferi de podagră așteaptă revizuirea manualelor de botanică fierbe

am un dulăpior de cărți mai am trei portrete cu priviri criminale o sobă țărănească umilă ca un psalm câteva nuci cu miezuri amare un calendar

cizma de cauciuc numărul 50 care mi-a strivit mașina de scris mărșăluiește glorioasă spre cetatea unde se predă alfabetul gângăvelii iar

luni s-a născut copilul nostru visat marți s-a spart oglinda veche din hol miercuri ne-a vizitat bunica(i-am cumpărat sirocol) joi am făcut