Elegie
de Petre Stoica(2010)
1 min lectură
Mediu
Intră pe ușa întredeschisă
se așază nepoftit la masă
stăm unul în fața celuilalt
își toarnă vin în pahar
îmi torn vin în pahar
nu rostește un singur cuvânt
împart cu el tăcerea
îl privesc îl măsor îmi seamănă leit
poartă barba mea are culoarea ochilor mei
până și ținutul țigării între degete
este identic cu al meu
se ridică lent pleacă pe ușa întredeschisă
mă îndrept spre oglindă mă cercetez atent
oaspetele necunoscut eram chiar eu
cel care ieri credea în ziua de azi
cel așteptând scrisoarea care nu a sosit
cel care mâine își va pune o mască
să nu se mai recunoască să nu mai aștepte nimic