Poem de iarnă și în același timp de dragoste
de Petre Stoica(2021)
1 min lectură
Mediu
cuvântul meu nu ajunge niciodată la tine
plicul meu plin de culorile mării
picură negura pe toate indicatoarele drumurilor
furtuna îmi răstoarnă potecile
și urmele se pierd spre limba lupului neagră
plicul meu este numai o scrisoare cu litere albe
plutește pe câmpul îmbibat de sare și somn
întunericul îmi stinge fluturii ultimii
iar mâna ridicată rămâne un semn rătăcit prin tăcerile iernii