Pablo Neruda›Poezii

Cu inimă pură, cu privire limpede te slăvesc frumusețe, stăvilind sângele meu, pentru ca unduind, să țâșnescă linia, conturul, pentru ca tu

Îmi amintesc cum erai în toamna de pe urmă, inimă-n văpaie ce-n piept nu mai încape. În ochii tăi luptau crepusculare flăcări si frunzele căzînde

Îmi placi cînd esti tăcută căci parcă esti absentă, Si mă auzi din depărtare si vocea mea nu te atinge. Se pare că ochii ti-ar fi zburat Si se

Imi placi cand esti tacuta caci parca esti absenta si ma auzi din departare vocea mea nu te atinge se pare ca ochii ti-ar fi zburat si se pare ca

I can write the saddest poem of all tonight. Write, for instance: \"The night is full of stars, and the stars, blue, shiver in the

Cu inimă pură, cu privire limpede te slăvesc frumusețe, stăvilind sângele meu, pentru ca unduind, să țâșnescă linia, conturul, pentru ca tu

Bruscamente la tarde se ha aclarado Porque ya cae la lluvia minuciosa. Cae o cayó. La lluvia es una cosa Que sin duda sucede en el pasado.

En el fondo del mar profundo, en la noche de largas listas, como un caballo cruza corriendo tu callado callado nombre. Alójame en tu espalda,

ENTRE sombra y espacio, entre guarniciones y doncellas, dotado de corazón singular y sueños funestos, precipitadamente pálido, marchito en la

Si vous me demandez où j\'étais je dois dire : « Il arrive que ». Je dois parler du sol que les pierres obscurcissent, du fleuve qui en se

La fragile scrittura dell’inizio Il fremere dell’aria Le vene nell’aria L’infinito guardare Lo sguardo infinito Il suggello del silenzio

CLENCHED SOUL by Pablo Neruda We have lost even this twilight. No one saw us this evening hand in hand while the blue night dropped on

Mujer, yo hubiera sido tu hijo, por beberte la leche de los senos como de un manantial, por mirarte y sentirte a mi lado y tenerte en la risa

QUÉ esperanza considerar, qué presagio puro, qué definitivo beso enterrar en el corazón, someter en los orígenes del desamparo y la

Dans la nuit du coeur la lente goutte de ton nom glisse et tombe et brise et déploie en silence son eau. Légère sa blessure exige quelque

Llénate de mí. Ansíame, agótame, viérteme, sacrifícame. Pídeme. Recógeme, contiéneme, ocúltame. Quiero ser de alguien, quiero ser tuyo, es tu

III. Tell me, is the rose naked or is that her only dress? Why do trees conceal the splendor of their roots? Who hears the regrets of

In these lonely regions I have been powerful in the same way as a cheerful tool or like untrammeled grass which lets loose its seed or like a dog

There is something dense, united, settled in the depths, repeating its number, its identical sign. How it is noted that stones have touched

SADDEST POEM by Pablo Neruda I can write the saddest poem of all tonight. Write, for instance: \"The night is full of stars, and

J\'aime quand tu te tais, parce que tu es comme absente, et tu m\'entends au loin, et ma voix ne t\'atteint pas. On dirait que tes yeux se sont

There are cemeteries that are lonely, graves full of bones that do not make a sound, the heart moving through a tunnel, in it darkness, darkness,

The memory of you emerges from the night around me. The river mingles its stubborn lament with the sea. Deserted like the wharves at dawn. It is

LOVE By Pablo Neruda Because of you, in gardens of blossoming flowers I ache from the perfumes of spring. I have forgotten your face, I