Poema 15
de Pablo Neruda(2005)
1 min lectură
Mediu
Imi placi cand esti tacuta caci parca esti absenta
si ma auzi din departare vocea mea nu te atinge
se pare ca ochii ti-ar fi zburat
si se pare ca un sarut si-ar pecetlui buzele.
Cum toate lucrurile sunt pline de sufletul meu
te ridici deasupra lor, plina de sufletul meu.
Fluture de vis, te asemeni cuvantului melancolie.
imi placi cand esti tacuta si parca esti indepartata
si parca te plangi fluture in soapta.
si ma auzi din departare si vocea mea nu te ajunge.
lasa-ma sa tac si eu cu tacerea ta.
lasa-ma sa-ti vorbesc prin tacerea ta
luminoasa ca o lampa, simpla ca un inel.
Esti precum noaptea, tacuta si instelata
tacerea ta e stelara, atat de indepartata si simpla.
imi placi cand esti tacuta, caci parca esti absenta
distanta si indurerata ca si cand ai fi murit.
un cuvant atunci, un zambet ajung.
Si sunt bucuros ca nu e adevarat.