POEMA 12
de Pablo Neruda(2004)
1 min lectură
Mediu
Pentru inima mea ajunge pieptul tău,
Pentru libertatea ta ajung aripile mele.
De pe buzele mele va ajunge pînă la cer
Ceea ce dormea în sufletul tău.
În tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole
Subminai orizontul cu absența ta.
Într-o eternă fugă precum e valul.
Am spus că-n vînt cîntai
Ca pinii și catargele
Ca ele înaltă si tăcută ești.
Și te întristezi dintr-o dată ca o călătorie.
Primitoare ca un drum vechi.
Sălășluiesc în tine ecouri și voci nostalgice.
Eu mă trezii și uneori emigrează și fug
Păsări ce dormeau în sufletul tău.