UITÃ-TE
de Nicolae Labiș(2005)
1 min lectură
Mediu
Uită-te , încă e rouă
Și toamna începe să-și țeasă
Foile galbene–n suflete
Pale neliniști în pomi de mătasă.
Și uită-te noaptea e rece
Și vara–i alături dar frunzele pică
Și uită-te, -i rece dar trece
Fiorul fierbinte de care ni-i frică.