Sunt douăzeci de ani...
de Nicolae Labiș(2005)
1 min lectură
Mediu
Sunt douăzeci de ani și încă unul...
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.
Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu știu un lucru care-i ținta vieții:
Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roșu-al meu și-al dimineții.
E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.
Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Și cerul se întunecă-n frumos
Însângerat și vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nicolae Labiș
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae Labiș. “Sunt douăzeci de ani....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nicolae-labis/poezie/sunt-douazeci-de-aniIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.