ARTHUR RIMBAUD
de Nicolae Labiș(2005)
2 min lectură
Mediu
Scuture-si pe bulevarde capitala romaneasca
Galbeni tei si suie-si slavii inegal, semet contur,
Din vuirea mea de tramvaie si din ud pavaj sa-ti creasca
Evocarea mea frateasca, incilcit strengar, Arthur !
Atit de straniu suna astazi imnurile foamei tale,
Cit de nefiresti soldatii, galonatii, verzi, \"piu-piu\" !
Dar in tara ta-si mai tiriie poverile carnale
Haita care-ai blestemat-o, ametita de rachiu.
Plictisiti de bautura, razvratit numele tau il
Pomadeaza flasti alcoolici in subsolul monoton,
Cind din cartea ta rasare si inalta crunt ilaul
Cu severii ochi privindu-i tinta, gravul \"Forgeron\".
Dar poporul tau si lumea spulbera murdara crima
De a-ti fi tirita faima intr-al vinurilor fum,
Nu absintul, nu bohema, numai patima sublima,
Neastimparul tau tragic te-a-nviat aici, acum.
Coborit-ai de pe soclul statuilor funerare,
Ai pornit sub carul mare, fluierind un cintec viu.
Catre tonti rinjeste stirba urma smulselor picioare,
O sfidare, de pe piatra piedestalului pustiu.
Drumurile tarii mele stau in fata ta, siraguri-
Amintirea ta colinda-le-n cadenta, furtunos.
Cind pasi-vom impreuna vor iesi in negre praguri
Toti fierarii, cu bezele fluturate din baros.
Uite-n zare asfintitul cu aprinsa lui vapaie,
Parca-n zari batalioane dusmanoase s-au ucis.
Flame mari de foc si singe parca-n zari se incovoaie
Ca in zilele de lupte si de chinuri din Paris.
Uite-mi inima si tara: furtuni inoitoare,
De-un balcanic neastimpar, zbuciumate-s inegal,
Poate-a visului tau rosu o frintura iti apare
Prin aceste-ntinse cimpuri, prin furnale de metal.
Sa-ti privesc obrazul palid, sub viltori de par rebele,
In sfirsit, de bucurie luminat, prea dornic is-
Caci prea des, incins la glezne cu-ale timpului inele,
Ti-ai turnat nefericirea in cascadele de ris.
Scuture-si pe bulevarde capitala romineasca,
Galbeni tei si suie-si slavii inegal, semet contur.
Din vuirea de tramvaie si din ud pavaj sa-ti creasca
Evocarea mea frateasca, incilcit strengar, Arthur.