Peste uriașa câmpie pustie trec în galop caii. Unde se duc ? Se duc să caute capul Delfinului rostogolindu-se pe scări. Caii nervoși își scutură

Fanfare albastre travestite în fanfare roșii Purtand steaguri verzi travestite, în steaguri albe Accelerează mușchii unor tinere femei

Singur,în momentul veacurilor, Îmi cercetez creierul. Sunt tot ce-a fost, ce este și va fi. Din capul meu viața a ieșit înarmată, Toate lucrurile

Eu văd în tine epocile pe care le-ai trăit, epocile pe care le mai ai de trăit. Mângâierea mea e făcută din toate măngâierile care încep de la

E dimineață în pahar : Timp de descifrat harta Cu galbenul și cu albastrul ei, De tras perdelele (soarele rece se naște Pe pardoseala

Eu merg unde poezia mă cheamă Dragostea-i biografia mea, Inscripție de-argilă și de foc Păsări contemporane Se smulg din pieptul meu Dând

Piatra mea-i grădină cu meri de California în care cântă porumbei venețieni Poeții țării mele sunt negrii care trăiesc în turnuri

Caii aurorei sfărâmând pianele Înaintează cu furie prin porțile nopții Dorm în penumbră vechi sfinți cu picioare rănite Dorm ceasuri și cristale