Cai
de Murilo Mendez(2002)
1 min lectură
Mediu
Peste uriașa câmpie pustie trec în galop caii.
Unde se duc ?
Se duc să caute capul Delfinului rostogolindu-se pe scări.
Caii nervoși își scutură în aer lungile coame albastre.
Unul o ține în dinți pe alba actriță moartă pe care a scos-o din apă
Sau încarcă grâu pentru populațiile părăsite de căpetenii.
Subțirii cai albaștri nechează la avioane
Și bat pământul tare cu copitele scânteind.
Sunt ce mai rămâne dintr-o antică rasă tovarășă omului
Care va fi înlocuită cu cai mecanici
Și aruncată în abisul istoriei…
Nerăbdătorii cai albaștri închid curba orizontului,
Deșteptând trâmbițele dimineața.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Murilo Mendez
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Murilo Mendez. “Cai.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/murilo-mendez/poezie/caiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.