Cântecul exilului
de Murilo Mendez(2002)
1 min lectură
Mediu
Piatra mea-i grădină cu meri de California
în care cântă porumbei venețieni
Poeții țării mele sunt negrii
care trăiesc în turnuri de-ametist,
sergenții sunt moniști, cubiști
filosofii sunt polonezi care trăiesc din împrumuturi.
Lumea nu mai poate să doarmă
cu atâția oratori și țănțari.
Sărbătorile de familie au martoră pe Gioconda.
Eu mor sufocat în țară străină.
Florile noastre sunt mai frumoase
fructele noastre sunt mai gustoase
dar costă o mie de reali duzina
O, de-aș putea să prind o amăgire de-adevăr,
să simt cu certitudinea dată de vârstă
cum cântul păsărilor mă-nfioară!
Traducere Darie Novăceanu