Murilo Mendez
(n. 13 Mai 1901)
"Murilor Mendez este un poet brazilian născut în 1901. Orfan de mamă de la o vârstă foarte fraged, Murilo are o adolescentă tumultoasă și instabilă."
Cai
Peste uriașa câmpie pustie trec în galop caii. Unde se duc ? Se duc să caute capul Delfinului rostogolindu-se pe scări. Caii nervoși își scutură
Murilograma lui Claudio Monteverdi
Fanfare albastre travestite în fanfare roșii Purtand steaguri verzi travestite, în steaguri albe Accelerează mușchii unor tinere femei
Piramida
Singur,în momentul veacurilor, Îmi cercetez creierul. Sunt tot ce-a fost, ce este și va fi. Din capul meu viața a ieșit înarmată, Toate lucrurile
Femeia văzută din vârful unei piramide
Eu văd în tine epocile pe care le-ai trăit, epocile pe care le mai ai de trăit. Mângâierea mea e făcută din toate măngâierile care încep de la
Veermer din Delft
E dimineață în pahar : Timp de descifrat harta Cu galbenul și cu albastrul ei, De tras perdelele (soarele rece se naște Pe pardoseala
Cel mai tânăr Orfeu
Eu merg unde poezia mă cheamă Dragostea-i biografia mea, Inscripție de-argilă și de foc Păsări contemporane Se smulg din pieptul meu Dând
Cântecul exilului
Piatra mea-i grădină cu meri de California în care cântă porumbei venețieni Poeții țării mele sunt negrii care trăiesc în turnuri
Poem baroc
Caii aurorei sfărâmând pianele Înaintează cu furie prin porțile nopții Dorm în penumbră vechi sfinți cu picioare rănite Dorm ceasuri și cristale
