singurătate
de Mircea Ivănescu(2004)
1 min lectură
Mediu
nu poți s-o iubești chiar de fiecare dată
când îți ridici ochii și o vezi trecând pe landa cu vânt
de iarnă, (chiar dacă știi că ea știe că de la fereastra arcată
o pândești – dacă ți-amintești când și când
să ridici ochii - ), de cele mai multe ori
o recunoști doar constați că o știi mult prea bine ,
că e inutil să mai încerci. – alte ori,
e drept, îți apare o femeie străină cu mâinile fine
când i le vezi, trecându-și-le prin păr și crezi
c-ai putea sta la picioarele ei, doar rar ridicându-ți privirea
spre fața ei aplecată pe care ai să vezi
cum se resfrânge lumina bolnăvicioasă de afară, și ea
chiar să creadă că ești real. – și afară să ningă cu mulți
fulgi funebri, și tu să îi vorbești, fără să te mai asculți.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mircea Ivănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mircea Ivănescu. “singurătate.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mircea-ivanescu/poezie/singuratate-98046Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.