dragă iubitule, sunt tuta sola în camera mea cu icoane pe sticlă. sunt ambetată. ci vino tu, stare măreață a sufletului, pe motocicletă, pe

\"ajungi la un moment dat să te întrebi și ți se pare că nici măcar...\" erau stele mașina oprise noaptea în plin câmp, ceilalți coborâseră, doar

V născuți în ipsos, morți în brad. și apoi ciolanele noastre sticloase atârnă-n ciorchini de pietre scumpe la

mi-aduc aminte: va fi o înserare de octombrie din anul 1984 în piața palatului va cădea noaptea și carul mare, din ce în ce mai înclinat pe oiștea

stăteam față în față pe banchiza portocalie departe la pol împresurați de marea cu delfini fusta ta îmi atingea genunchii și fardul ușor de pe

sunt o dantură pulverizată, o gură arsă după o noapte cu băutură sunt o sarcină toxică, un torent albastru de cianură zvâcnind bifurcat din gura

Viața trece * Nimic; Poeme(1988-1992); Editura Humanitas; București;

Dimineți fericite lângă aragaz, privind cum florile de gheață se moaie încet – dimineți fericite când zăpada se depune, se depune, se depune -ntre

cât de puțin îți trebuie să fii fericit - când am terminat cu meditațiile despre infinit când mi s-a resorbit delirul de grandoare când mi s-a

ești modestia întruchiptă învelită-n pulovere verzi și-n stanioluri fine de ciocolată furată de peisaj cum te târăști c-un tramvai sub genunchi prin

“femeile sunt interesante până în 20 și peste 30 cam 5 înainte și 5 după ce puști nu-și dorește, când nici nu știe cu ce seamănă obiectu-ăla o

în sala albastră ca o burtă de balenă ucigașă stroboscoapele alergau la sabaturi, disecții fără certificate în hrube de sticlă, renașteri și

farduri, farduri, farduri... nopți și zile și nopți și zile iese luna pe fereastră, intră femeia mirosind a permanganat și zambile o mână scânteind

mai întâi mi-ai intrat în bucătărie. sinele meu abia a avut timp să sară în frigider ca să nu-l vezi doar în izmene și-n piept cu litera A,

am văzut New-Yorkul și Parisul, San-Francisco și Frankfurt am fost unde n-am visat să merg vreodată. am venit înapoi cu un teanc de poze și cu

tovarășe sergent, vă rog să-mi permiteți să raportez mă simt tare singur, tovarășe sergent. i-am raportat și lui tov. adjutant chințeș și tot nu

... câteodată, seara, trecând pe lângă universitate nu mai puteam suporta stelele și clădirile în renovare și atunci urcam la berlin și priveam

... iar uneori, seara, întorcându-mă de la facultate, nu mai puteam suporta zgomotul compresorului de la șantierul de vizavi și urcam la berlin, să

în noapte valul subțire și alb macerând cadavrele scoicilor aștrii subțiri scoțând revolverele, măturând șoseaua întunecată cu o rafală de pini;

pe numele său adevărat vasile moțoc, provenit dintr-o familie de țărani săraci michele da capo s-a născut în anul 1883 la galați. mama, profira

ce-mi ordonați acum? filmul cu abba deja l-am văzut misterele parisului le-am citit de trei ori m-am uitat la televizor până m-am bășicat cu o

în cișmigiu, pe alei, se-mpleticesc amanții, trei câte trei: un ofițer, o metresă și dalmațiana în lesă. pe soclu se zgribulește în

Când am stat prima dată față-n față cu Nichita Stănescu (mă simțeam de parcă aș fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul

Cand am stat prima data fata-n fata cu Nichita Stanescu (ma simteam de parca as fi stat la masa cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul