CâNTUL INTâI O, Levant, Levant ferice! • A ta soră, Zenaida • Se vărsa umbrirea serii • Cînd plînge filomela • Iată sară se-ndesește • E Iaurta

Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi

Prin 1944, sub cele mai îndîrjite bombardamente americane, Bucureștiul petrecea la fel ca în anii nebuni rămași în urmă cu două decenii. Mîncarea era

Trăim într-o lume în care, cînd ești prosper și bine hrănit, poți avea sentimentul că totul e relativ, că toate valorile sînt consensuale și

Cohortele imaginarului par să-și fi dat întîlnire pe cîm-purile de luptă ale filmelor lui Alejandro Jodorovski ca într-un Armageddon nimicitor.

Dupa moarte mergi pe un drum foarte lung, care urca mereu. Mergi, mergi si incetul cu incetul trasaturile ti se schimba. Nasul si urechile ti se

Am citit de curînd un interviu în care amicul meu, prozatorul Gheorghe Crăciun, mărturisea că scrie un roman ce va cuprinde anumite scene atît de

În definitiv, în lume nu există decît o singură problemă: cum să răzbați? cum să ajungi la larg? cum săsfărîmi crisalida și să devii

Cum pur și simplu habar n-am cine mai sînt astăzi idolii, am întrebat-o pe fiică-mea, care, avînd cincisprezece ani, ar fi putut să fie mai în temă.

„Chiriași ai casei, Gînduri ale unui creier uscat într-un anotimp secetos.\" T.S. ELIOT Mijloc de iulie bucureștean, căldură insuportabilă zi și

Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi

Ghicește mai întîi: sînt bărbat sau femeie? Asta te va face să-mi mai citești o dată numele, peste care ai trecut, poate, ca peste un bloc compact de

O dată, pictorul Hokusai a spus: „Am început să pictez la vîrsta de patruzeci de ani. La cincizeci îmi terminasem ucenicia. La șaizeci, îmi

Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzație scurtă și copleșitoare, este acea iluminare pe

Când am cunoscut-o pe D.( pe care într-una din povestirile mele am numit-o Gina), mă credeam un fel de supercampion al visului. Îmi pregăteam

Am citit de curînd un text ciudat, semnificativ în privința a ceea ce se petrece în lumea literară românească. Mă refer la editorialul publicat de

Am auzit de-atîtea ori în ultima vreme că tineretul nu mai citește, că o generație de mici sălbatici — noii barbari ai televiziunii prin cablu, ai

Invățămîntul românesc, așa cum arată el azi, e o catastrofă. Mi-e și jenă să scriu acest lucru, atît este de evident, în ultimul timp primul ministru

Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și cea pe care-o iubești cu adevărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe

Abia la ora trei dimineața, frînt de foame și oboseală, intră pe ușa apartamentului și arhitectul Popescu. Înfulecă la bucătărie, în picioare, ce

Am copilărit în Ștefan cel Mare, destul de aproape de stadionul „Dinamo\". De multe ori, cu doi-trei prieteni, săream gardul ca să-i vedem pe

întotdeauna, în perioada ireală a sărbătorilor, cînd mă scol foarte devreme și geamurile sînt înghețate pînă sus, și prin sticla lor deformată ninge

Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzație scurtă și copleșitoare, este acea iluminare pe

Ce-nseamnă un duș „non-laodiceean\"? Cititorul obișnuit ar fi poate înclinat să creadă că e vreo expresie indicînd cine știe ce parametri tehnici,

Criticii îi împart pe scriitori în fel și chip, după afinități, după generații, după familii de spirite și după curente literare, dar în ceea

Cîteva amintiri despre Mircea. Prima dată cînd l-am văzut a fost într-o toamnă, toamna lui \'76, cînd, întors dintr-o armată extenuantă, începusem

Cel mai enigmatic scriitor din toate vremurile a fost, desigur, Isus. Evanghelia ni-l arată o singură dată scriind ceva, și atunci nu pe hîrtie, ci,

„în 1917, Occidentul, rejectînd mare parte din complexele și relele sale, s-a debarasat de ceea ce avea să devină în scurt timp Lagărul comunist.

Nu e nevoie de o privire avizată, de sociolog, ca să ne putem da seama că intelectualitatea românească nu mai este cea care odată făcuse corp comun

Când am stat prima dată față-n față cu Nichita Stănescu (mă simțeam de parcă aș fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul

Invoc distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. în