157
de Michelangello Buonarroti(2015)
1 min lectură
Mediu
Când, doamnă, sunt cu tine,
al vieții duh dispare
din piept spre mădulare:
un mișcător și un prea dulce bine,
că sufletul se-abține
în calea lui firească
și de atâtea bucurii mă lasă.
Dar când te duci, el vine,
prea plin, să-1 locuiască -
un ajutor mortal în propria-i casă.
Când te întorci, mă-apasă
plecarea lui din pieptu-mi, ca o jale.
Astfel, torturi egale-s
și răul și-ajutorul sau norocul:
când prea iubești e cel mai rău mijlocul.
Traducere de C. D. Zeletin
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2015
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Michelangello Buonarroti. “157.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/michelangello-buonarroti/poezie/157Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.