Sonetul XXIII
de Michelangello Buonarroti(2011)
1 min lectură
Mediu
Cu ochii tăi eu văd o molcumă lumină,
pe care, orb, cu ochii mei n-o pot vedea;
cu pașii tăi sarcină port pe umeri, grea,
ce obosit sub zări umblând, mi-a fost străină.
Cu mintea ta mă-ndemn spre ceruri fără nume,
cu aripile tale, fără pene zbor.
La bunu-ți plac pălesc și mă-nroșesc de zor,
îngheț la soare, jar mă ia în brume.
În vrerea ta e-obârșia voii mele,
în tine iau ființă gândurile-mi stele,
în duhul tău se nasc cuvintele-mi pe rând.
Prin mine eu ca luna s-ar părea că sunt.
Căci ochiul nostru-n ceruri cu vederea prinde
atâta doar cât soarele în larg aprinde.
(Traducere Lucian Blaga, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București 1957)
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2011
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Michelangello Buonarroti. “Sonetul XXIII.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/michelangello-buonarroti/poezie/sonetul-xxiiiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.