Vis vegetal
de Magda Isanos(2006)
1 min lectură
Mediu
Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc
lângă fereastra ta,te-aș auzi
și-n voie te-aș privi intreaga zi.
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri.Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
și nopțile mi-ar da cercei de stele,
pe care,ca pe frunze, ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis,de-atâtea ori
m-aș apleca ușoară,să-ți sărut
când părul ce pe frunte ți-a căzut,
când buzele,cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aș juca,zvârlindu-ți mere
și foi de aur roșu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ți-aș apăra obloanele de ploaie.
Si,cine știe,poate că într-o seară
de primăvară,când va fi și lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea,sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze și pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă și cu lună pe obraz,
eu ți-aș sări în casă,și senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă,aș începe să zâmbesc.