Ion
de Magda Isanos(2010)
1 min lectură
Mediu
Aș cânta liniștea din ograda mea
Seara – când crește în cireș o stea –
mă mai uit o dată la curechi și bostani,
că sunt plugar de-atât amar de ani.
Fața dumnezeului meu e-mblânzită.
Când mângâi pe grumaz câte-o vită,
sau când m-aplec să culeg un trifoi,
văd urma lui în țarină la noi.
Cea mai frumoasă unealtă e coasa!
Cine-i toarce păpușoiului mătasa?
Eu cred în dumnezeul țarinei mele –
printre cartofi dormind ca printre stele.
Nu mă mai tem de fulgerul lui; e-un amnar,
Dumnezeu, ca și mine,-i plugar
seamănă, pune vie, culege.
Uneori nici n-așteaptă să lege...
Și pe mine-o să mă strângă-ntr-o zi.
Am să mă culc, n-am să mă pot trezi.
Chipul lui din nori va zâmbi:
„Ioane, astăzi nu mai este zi”.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Magda Isanos
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Magda Isanos. “Ion.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/magda-isanos/poezie/ionIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
