Magda Isanos›Poezii
(62 texte)Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași - d. 17 noiembrie 1944, București) scriitor român, a fost poetă, prozatoare și publicistă, soția lui Eusebiu Biografia completă →
Caisul
Azi-dimineață m-am trezit, căci mi-a bătut nerăbdător în geam, cu degetele sale fragede de ram, caisul, care peste noapte-a înflorit. Și nu-l
Dimineața
Vreau să descopăr lumea, niciodată n-am crezut, cum spun poeții, că-i frumoasă. Însă astăzi, cu lumină
Pentru tine
În neamul meu femeile-s ciudate Cu părul brun de tot și fața pală Le place mult iubirea, însă toate Își uită jurămintele și-nșeală.
Flori
Vijelioase flori, din pământ aburind, ca niște strigăte cresc, saltă zâmbind. Care e vrerea lor gingașă-n vreme? Noaptea-n grădinile mari nu
Fata de cincisprezece ani
Fata de cincisprezece ani și jumătate unde-i? Era la chip ca mine și cozi purta pe spate; mi-i dor de voioșia, de îndrăzneala ei, acuma, când
DOAMNE, UNDE-AI SA NE-AȘEZI PE NOI?
Doamne, unde-ai să ne-așezi pe noi, visătorii, care-am băut din corola florii de mătrăgună și-am trăit goi ? N-am avut altă-avuție decît praful
Aș vrea...
Aș vrea acest poem să-l ridic ca un val, s-acopăr cu el partea neagră din lume, totul să fie alb ca-ntr-un spital, fără morți, fără nume. În
Iarba
Și-n trup și-n spice viața grea s-adună și, fără să păstrăm vreo amintire, eu și cu iarba, sora mea cea bună, voioase creștem peste
Dragostea
Dragostea care ne purta pe noi nu știa de amintiri și strigoi. Venea din pământ, din ape, poruncindu-ne să ne ținem aproape. Și-avea puterea
Triumful iubirii
Motto:Lângă fereastră, unde-n colț luceafărul așteaptă… Eminescu
Aș vrea să fiu ca aerul ușoară, și să sui la cer, și să-l sărut, de bucurie că se desfășoară deasupra mea și-a ta și c-a făcut să
Frumoase-s câmpiile vieții…
Frumoase-s câmpiile vieții, frumoasă primăvara de aur; ci eu se cuvine să plec înainte de-a-ntomna în pădure. Se cuvine să plec înainte de-a
Doamne, n-ajung pân\'la tine?
Doamne, n-ajung pân\'la tine vârfurile-acestei păduri de suspine? Cum ești tu atotștiutor, să fi dat pâne de-ajuns tuturor, culcuș pentru
Þii minte-ntâia ploaie?
Þii minte-ntâia ploaie cum cădea, Cu fulgere, cu stele lungi în ea? Arborii stăteau drept, intonând imnul vieții și-n zarea foșnind, verde ca
Naufragiu
Ca cerul peste ape mă aplec peste sufletul meu singur și trudit, lumini și umbre ca-n oglindă trec și toate doar de tine-au povestit. Basmul
O, primăvară...
O, primăvară, de temut ești, zînă, cînd oarbă treci și mîinile-ți întinzi spre mugurii din vîrf cu totul blînzi și loc de cuiburi cauți în
Oamenii mă uimesc
Oamenii mă uimesc și-acum. Aș vrea să cunosc ca ei toate lucrurile pe numele lor și-n drum larg să-mi alătur pașii de pașii lor grei. Fiecare
În diminețile clare
Uneori, în diminețile clare, mă uit drept în soare râzând și nu pot crede c-am să mor în curând; viața mea sună înalt,
Nu știu cum s-a făcut
Nu știu cum s-a făcut Tinerețea s-a dus, a trecut. Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat Nu mai e mândru și încondeiat. Ce s-au făcut zilele
Pomii cei tineri
Pomii cei tineri, în dimineața de marte, unii lângă alții au stat să se roage - frunțile lor străluceau inspirate deasupra pământului incă-n
La–nceput, prin ferestre deschise
La–nceput, prin ferestre deschise, fel și chip de nădejdi îmi veneau și vise. Eram ca o turlă înconjurată de porumbei, mereu cercetată de îngerii
Ion
Aș cânta liniștea din ograda mea Seara – când crește în cireș o stea – mă mai uit o dată la curechi și bostani, că sunt plugar de-atât amar de
TREBUIE SÃ PLEC ASTÃ-SEARÃ...
Trebuie să plec astă-seară sau mîine. Un înger de pară lîngă patul meu va veni : scoală-te, nu zăbovi. Îngere, lasă-mă pe pămînt.
Regret
REGRET Ceva nespus de tânăr s-a pierdut... Așa, cu golul fiecărui ceas, s-a risipit în mine, s-a retras, ca un izvor de nimenea
Strofele poetului bolnav
De trupu-n care ma pindesti, durere, m-as despartii cu inima usoara, ca sa rasar intr-o imprastiere de iarba si de flori la primavara. I-o
