Nespovedită mie
on Pillat – Poezii 1965 (Editura pentru literatură – Scutul Minervei)
de Ion Pillat(2021)
1 min lectură
Mediu
XIV.
Nespovedită mie ce grijă îți apleacă
Profilul pur pe brațul în lance răzimat?
Ce chin tăcut, Zeiță, în marmură săpat,
Îți adumbri pleoapa de lacrimi pururi seacă?
Credeam că numai omul cu mintea lui săracă,
Divino, se frământă de patimi tulburat.
Ce săgetare-ascunsă un zeu dușman ți-a dat?
Chiar rănile lui Eros cu vremea au să treacă.
Mi-a spus nemuritoarea: - Grăiești ca muritorii.
Sub alte legi stă neamul din care m-am ivit,
El n-are-amurg, nici noapte și nu cunoaște zorii.
Ce m-a durut odată, mă doare pe vecie...
Dar din senină pace și chinul otrăvit,
Mi-a învățat cuvântul înalta-i simetrie.