Mării păgâne
de Ion Pillat(2021)
1 min lectură
Mediu
Cum scoica zvârlea pe plaje păstrează
În golul ei freamătul mării sălbatic
În mine talazul vremii lăsat-a
Un suflet păgân.
Poseidon răsară din valuri; Tritonii
Să vie cu apa în turmă nebună;
Păstorul Nereus din bucium să-ntoarne
Pescarii spre stânci.
În pârtia de spumă din urmă corăbii,
Vâslașii uitând de lopețile grele,
Privească tăcuți și plini de mirare
Sirene jucând.
Iar eu părăsindu-mi pământul și legea,
La mare m-oi duce, la veșnica mare,
Căci astăzi dorința mă face de-un sânge
Cu neamul străbun.
Și noaptea când bruma de lună se lasă
Și valuri se sparg și iarăși se-nalță
Porni-voi, stăpân pe mugetul apei,
Cu zeii delfini.