Biserica veche
Ion Pillat – Poezii 1965 (Editura pentru literatură – Biserica de altădată)
de Ion Pillat(2021)
1 min lectură
Mediu
Biserica, în noaptea albă cu zarzării-mprejur în floare
Și cu poleiul lunii pline pe aripe de heruvim,
Uitată-n fundul mahalalii - în liniștea-ți mântuitoare
Primește, din grădini de vară și patimi, singur să revin.
Pe turla ta lucește luna cu bruma ei ca o beteală...
Copil sfios mă lasă, tainic, să-ți calc pe prag ca pe-un hotar.
Să piară dorul de femeie, viclean, sub sfânta zugrăveală
Și inima mi-o fă să fie pe-altare limpede pahar.
Dar dacă sufletul din mine, bolnav suflet, n-o să piară
Cu tencuiala ta curată un rai de proaspete văpseli -
Cu barbă ninsă, bunul preot se roagă pentru el în tindă
Și vede îngerii în preajmă-i cu pene lungi de rândunel.
Și dacă birji îmi duc prin noapte, ca-n negre bărci de voluptate,
Iubirea trecătoare-n care mi-am otrăvit vecia mea
Tușind, mai stă paracliserul bătrân, cu mâini cutremurate,
S-aprindă la icoane cerul: sfânt lângă sfânt , stea lângă stea.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Pillat
- Tip
- Poezie
- An
- 2021
- Curent
- Tradiționalism
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Pillat. “Biserica veche.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-pillat/poezie/biserica-vecheIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.