Amurg pe Prut
Ion Pillat – Poezii 1965 (Editura pentru literatură – Visări păgâne)
de Ion Pillat(2021)
1 min lectură
Mediu
Cum coboram spre apa limpezita
De soarele tot mai pieziș pe Prut,
Am regăsit frunzarele mai rare
Și liniștea poienii de demult.
Lumina verii se lasă spre toamna,
Lumina după-amiezii da-n amurg.
Sta crângul verde și pătat de aur,
Poiana se-ncheia cu umbre lungi.
Pe țărmul dimpotrivă unde satul
Alb prin livezi se odihnea și el,
Sta pânza la ghilit pe prund întinsă.
Când nori subțiri se-nvăpăiau pe cer.
Nu se clintea o frunza în pădure,
În sat nu se mișca un om.
Cu roata molcum strălucind la soare,
Bătea o moara apele domol.
Pe firul apei se ducea o pluta,
Pe apa cerului aluneca un nor:
Era de-argint ca sunetul tăcerii
Si-i tremura lumina peste tot.
Stam jos la rădăcina unei salcii,
În jurul meu priveliștile vechi.
Priveam înmărmurit, cum într-o carte
Copil privisem tara din povesti.
Amurgul îmi intrase în poiana.
Priveliștea, tot stand, mi s-a părut
Ca-o fura-n zări un stol de rândunele
Ce, tot mai mic, în ceruri se pierdu.